Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale a intrat in vigoare in 1976. Drepturile omului pe care Pactul incearca sa le promoveze si sa le protejeze includ:
- dreptul de a munci in conditii echitabile si favorabile;
- dreptul la protectie sociala, la un nivel de viata adecvat si la cele mai inalte standarde atinse de bunastare fizica si psihica;
- dreptul la educatie si de a beneficia de beneficiile libertatii culturale si ale progresului stiintific.
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si primul sau protocol optional au intrat in vigoare in 1976. Al doilea protocol optional a fost adoptat in 1989.
Pactul trateaza drepturi precum libertatea de miscare; egalitatea in fata legii; dreptul la un proces echitabil si prezumtia de nevinovatie; libertatea de gandire, constiinta si religie; libertatea de opinie si de exprimare; adunare pasnica; libertatea de asociere; participarea la treburile publice si la alegeri; si protectia drepturilor minoritatilor. Interzice privarea arbitrara de viata; tortura, tratamente sau pedepse crude sau degradante; sclavia si munca fortata; arestare sau detentie arbitrara; interferenta arbitrara cu viata privata; propaganda de razboi; discriminare; si sustinerea urii rasiale sau religioase. Acum poti primi ajutor de la avocatii de la consultanta-cedo.ro.
O serie de tratate internationale privind drepturile omului si alte instrumente adoptate incepand cu 1945 au extins corpul dreptului international al drepturilor omului. Acestea includ Conventia privind prevenirea si pedepsirea crimei de genocid (1948) , Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasiala (1965) , Conventia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor (1979) , Conventia cu privire la drepturile copilului (1989) si Conventia cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilitati (2006) , printre altele.
Consiliul Drepturilor Omului
Consiliul pentru Drepturile Omului , infiintat la 15 martie 2006 de Adunarea Generala si care raporteaza direct acesteia, a inlocuit Comisia ONU pentru Drepturile Omului, veche de 60 de ani , ca organism interguvernamental cheie al ONU responsabil pentru drepturile omului. Consiliul este alcatuit din 47 de reprezentanti ai statului si are sarcina de a consolida promovarea si protectia drepturilor omului pe tot globul, abordand situatiile de incalcare a drepturilor omului si facand recomandari cu privire la acestea, inclusiv raspunsul la situatiile de urgenta legate de drepturile omului.
Cea mai inovatoare caracteristica a Consiliului pentru Drepturile Omului este Evaluarea periodica universala . Acest mecanism unic implica o revizuire a dosarelor privind drepturile omului ale tuturor celor 193 de state membre ONU o data la patru ani. Evaluarea este un proces de cooperare, condus de stat, sub auspiciile Consiliului, care ofera fiecarui stat posibilitatea de a prezenta masurile luate si provocarile care trebuie infruntate pentru a imbunatati situatia drepturilor omului in tara lor si pentru a-si indeplini obligatiile internationale. Evaluarea este conceputa pentru a asigura universalitatea si egalitatea de tratament pentru fiecare tara.
Inaltul Comisar al Natiunilor Unite pentru Drepturile Omului exercita responsabilitatea principala pentru activitatile ONU privind drepturile omului. Inaltul Comisar este mandatat sa raspunda la incalcarile grave ale drepturilor omului si sa intreprinda actiuni preventive.
Biroul Inaltului Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR) este punctul focal pentru activitatile Natiunilor Unite privind drepturile omului. Acesta serveste ca secretariat pentru Consiliul pentru Drepturile Omului, organele tratatelor (comitete de experti care monitorizeaza respectarea tratatelor) si alte organe ale ONU pentru drepturile omului. De asemenea, intreprinde activitati in domeniul drepturilor omului.
Majoritatea tratatelor de baza privind drepturile omului au un organism de supraveghere care este responsabil de revizuirea implementarii acelui tratat de catre tarile care l-au ratificat. Persoanele ale caror drepturi au fost incalcate pot depune plangeri direct la Comitetele care supravegheaza tratatele privind drepturile omului.
Drepturile omului reprezinta o tema transversala in toate politicile si programele ONU in domeniile cheie ale pacii si securitatii, dezvoltarii, asistentei umanitare si afacerilor economice si sociale. Ca rezultat, aproape fiecare organism ONU si agentie specializata este implicata intr-o anumita masura in protectia drepturilor omului. Cateva exemple sunt dreptul la dezvoltare , care se afla in centrul Obiectivelor de dezvoltare durabila ; dreptul la hrana, sustinut de Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura, drepturile muncii, definite si protejate de Organizatia Internationala a Muncii, egalitatea de gen, care este promulgata de ONU Femei, drepturile copiilor, ale popoarelor indigene si ale persoanelor cu dizabilitati.
Indicatorii drepturilor omului sunt esentiali in implementarea standardelor si angajamentelor privind drepturile omului, pentru a sprijini formularea politicilor, evaluarea impactului si transparenta.
OHCHR a dezvoltat un cadru de indicatori pentru a raspunde unei cereri de lunga durata de a dezvolta si implementa indicatori statistici corespunzatori in promovarea cauzei drepturilor omului.
Una dintre recomandarile Conferintei Mondiale a Drepturilor Omului de la Viena a fost utilizarea si analiza indicatorilor pentru a ajuta la masurarea progresului in domeniul drepturilor omului.
Cativa ani de cercetare si consultare au fost implicati in dezvoltarea acestui instrument. Acesta a fost ghidat de principiile universalitatii, impartialitatii, obiectivitatii si cooperarii pentru a consolida capacitatea statelor membre de a-si indeplini obligatiile in materie de drepturile omului.
Acest cadru este deja aplicat de guvernele nationale, institutiile nationale pentru drepturile omului si organizatiile neguvernamentale din intreaga lume.