Sari la conținut
Care este varsta perfecta la care copilul poate sa invete sa calareasca — euroaptitudini.ro
Blog

Care este vârsta perfectă la care copilul poate să învețe să călărească?

Copiii pot avea primul contact cu un ponei de la vârste mici, dar lecțiile propriu-zise de călărie cer mai mult decât dorința de a urca în șa. Copilul trebuie să înțeleagă indicațiile instructorului, să își controleze suficient de bine corpul și să respecte regulile din apropierea calului.

Din acest motiv, nu există o vârstă universală la care orice copil este pregătit pentru echitație. Federația Ecvestră Internațională arată că unii copii pot fi pregătiți la 3–4 ani pentru activități foarte simple, însă începutul școlii este, în general, un moment mai potrivit pentru lecții structurate.

Plimbarea cu poneiul și lecția de echitație sunt două lucruri diferite

Pentru un copil mic, prima întâlnire cu un cal poate însemna câteva minute pe un ponei condus de un adult. Scopul este acomodarea cu animalul, poziția în șa și senzația de deplasare.

O lecție de echitație presupune deja mai mult. Copilul începe să învețe poziția corpului, comenzile de bază, oprirea, pornirea și modul în care trebuie să se comporte lângă cal.

De aceea, un copil care se bucură de o plimbare cu poneiul la 4 ani nu este automat pregătit pentru o ședință completă.

În jurul vârstei de 6–7 ani, lucrurile devin mai simple

Pentru mulți copii, perioada de început a școlii coincide cu o capacitate mai bună de concentrare și de respectare a unor instrucțiuni succesive.

Pot înțelege mai ușor că trebuie să își țină călcâiele într-o anumită poziție, să privească înainte, să păstreze mâinile într-un anumit fel și să urmeze indicațiile instructorului în timp ce calul se deplasează.

La Edenland Park, de exemplu, vârsta minimă pentru lecțiile de echitatie este în prezent de 7 ani, iar greutatea maximă admisă este de 85 kg. O ședință durează 45 de minute și se face pe bază de programare. Pentru plimbările cu poneiul există alte condiții, inclusiv o greutate maximă de 30 kg.

Pentru părinții care caută echitație în București și împrejurimi, diferența dintre lecție și simpla plimbare cu poneiul este unul dintre primele lucruri care trebuie clarificate.

Ce ar trebui să poată face copilul înainte de prima lecție?

Vârsta este doar unul dintre criterii. Uită-te și la comportamentul copilului.

Un începător ar trebui să poată:

  • asculta câteva instrucțiuni consecutive;
  • aștepta atunci când instructorul îi cere acest lucru;
  • purta fără probleme casca;
  • spune când îi este teamă sau nu înțelege ceva;
  • rămâne atent în apropierea unui animal mare;
  • accepte că unele mișcări trebuie repetate.

Copilul nu trebuie să fie curajos cu orice preț. Respectul față de un animal de câteva sute de kilograme este sănătos și face parte din procesul de învățare.

Casca nu este opțională

Siguranța începe înainte ca cel mic să urce pe cal.

Federația Ecvestră Internațională recomandă purtarea unei căști de echitație ori de câte ori copilul se află pe cal. Încălțămintea trebuie să fie și ea adecvată, iar pantalonii lungi protejează picioarele de frecarea produsă în timpul călăriei.

Pantofii sport obișnuiți nu sunt întotdeauna cea mai bună alegere pentru lecții. În echitație se folosesc ghete sau bocanci potriviți, care protejează piciorul și reduc riscul ca acesta să alunece prea mult în scăriță.

La primele ședințe, întreabă centrul ce echipament pune la dispoziție și ce trebuie cumpărat de familie.

Prima lecție nu înseamnă galop

Așteptările părinților sunt uneori mai mari decât ritmul real în care învață copilul.

Primele lecții pot fi concentrate pe lucruri foarte simple: apropierea de cal, urcarea și coborârea corectă, poziția în șa, mersul la pas și oprirea.

Federația Ecvestră Internațională arată că un copil poate avea nevoie de săptămâni pentru a ajunge să controleze singur calul la mers și să îl oprească în siguranță.

Trapul, galopul și săriturile apar ulterior, după ce instructorul consideră că baza este suficient de bine formată.

Ce învață copilul în afară de călărie?

O ședință de echitație presupune controlul permanent al poziției corpului. Copilul trebuie să își coordoneze mâinile și picioarele, să își păstreze echilibrul și să reacționeze la mișcările calului.

La început, o mare parte din atenție este consumată doar pentru menținerea poziției. Cu timpul, mișcările devin mai naturale.

La fel de interesantă este relația cu animalul. Copilul învață că animalul nu este o bicicletă pe care o pornește și o oprește mecanic. Trebuie să îi respecte spațiul, să nu se apropie necontrolat din spate și să urmeze instrucțiunile atunci când îl mângâie, îl conduce sau îl pregătește.

Organizațiile de profil pun tocmai aceste reguli de manipulare sigură a calului printre primele lucruri pe care trebuie să le învețe un începător.

Cum alegi centrul unde începe copilul?

Privește dincolo de prețul ședinței.

Un centru destinat copiilor trebuie să aibă cai obișnuiți cu începătorii, instructori care știu să lucreze cu cei mici și un manej în care lecțiile pot fi urmărite în condiții controlate.

Întreabă înainte:

  • cât durează lecția;
  • câți copii participă simultan;
  • ce echipament este inclus;
  • dacă părintele poate urmări ședința;
  • ce se întâmplă dacă cel mic se sperie;
  • cum este ales calul pentru un începător.

La Edenland, zona de echitație dispune de un manej exterior de 4.200 mp și de un manej acoperit de 800 mp, iar lecțiile se fac cu programare.

Ce faci dacă după prima lecție spune că nu mai vrea?

O singură ședință nu spune întotdeauna dacă echitația i se potrivește.

Copilul poate fi intimidat de dimensiunea calului, de înălțimea din șa sau de faptul că trebuie să urmărească multe indicații simultan. În alte cazuri, pur și simplu activitatea nu îi place.

Discută după lecție despre lucrurile concrete: ce i-a plăcut, ce l-a speriat și ce i s-a părut dificil. Dacă problema a fost doar nesiguranța primei întâlniri, încă o ședință poate clarifica situația. Dacă refuzul este categoric, forțarea continuării riscă să transforme relația cu caii într-o experiență neplăcută.

Vârsta de 6–7 ani este un reper bun pentru începutul lecțiilor structurate, dar centrul ales poate stabili propriile limite. Mai importante decât graba de a începe sunt capacitatea copilului de a urma instrucțiuni, echipamentul corect și un instructor care adaptează ritmul lecției la un începător.