Pe malul Lacului Bucura, seara, corturile se strâng în jurul refugiului Salvamont ca oile lângă stână. Nu e instinct de turmă și nici modă. E pur și simplu locul unde ai voie să dormi acolo sus, iar cine nu știe asta poate pleca acasă cu o amendă mai scumpă decât cortul.
În parcurile naționale românești campezi doar în locurile amenajate de administrație, gătești pe primus, nu pe foc de lemne, îți cobori tot gunoiul, ții mâncarea departe de cort, câinele în lesă și plătești tariful de vizitare acolo unde se cere. Cortul pus în afara zonelor permise te poate costa între 3.000 și 6.000 de lei.
Restul ține de nuanțe, iar nuanțele diferă de la un parc la altul, pentru că fiecare administrație are regulamentul ei, aprobat prin ordin de ministru. Pe hârtie, diferențele par mici. Pe teren, la zece seara, când un ranger îți luminează cortul cu lanterna, nu mai par deloc așa.
De ce parcurile naționale au reguli mai stricte decât restul muntelui
Parcurile naționale au reguli mai stricte pentru că sunt arii protejate create, în primul rând, ca să conserve natura, iar turismul e acceptat doar în măsura în care nu strică ce se protejează. România are 13 parcuri naționale, între care Retezat, Munții Rodnei, Piatra Craiului, Ceahlău și Munții Măcinului, fiecare cu planul de management și regulamentul lui.
Retezatul a fost primul, înființat în 1935 la inițiativa botanistului Alexandru Borza. Ideea de atunci a rămas în picioare: o bucată de munte în care omul e musafir. Sună a broșură, recunosc. Numai că toate regulile pornesc de aici, iar odată ce prinzi logica asta, le ghicești pe cele mai multe fără să deschizi vreun regulament.
Baza legală este Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, modificată de mai multe ori de-a lungul anilor, inclusiv printr-o ordonanță adoptată de Guvern în aprilie 2026. Textul ei prevede amenzi chiar și pentru încălcarea regulamentului unei arii protejate, atunci când fapta nu e sancționată deja de altă lege. Așadar, panoul de la intrare nu e o listă de sfaturi de bun-simț, chiar dacă uneori, ruginit și decolorat, exact așa arată.
Parc național sau parc natural, diferența pe care o simți la cort
Bucegi, Apuseni sau Vânători-Neamț sunt parcuri naturale, nu naționale. Parcurile naturale acceptă mai multă activitate umană, cu sate, pășunat și turism intens, pe când cele naționale au suprafețe mari în care intervenția omului e redusă la minimum.
Pentru cine vine cu cortul în spate contează un singur lucru. Interdicția de a campa în afara locurilor amenajate se aplică în toate ariile naturale protejate, oricum s-ar numi ele. Replica „sunt în parc natural, deci se poate” nu ține în fața unui proces-verbal.
Zonele de protecție strictă și rezervațiile științifice
O zonă de protecție strictă este o porțiune din parc lăsată aproape complet în voia naturii, unde accesul publicului e interzis sau foarte limitat. Cel mai cunoscut exemplu e Rezervația Științifică Gemenele, din Retezat, unde se intră doar cu permis eliberat prin Academia Română.
Intrarea fără permis în zonele care îl cer este contravenție, din aceeași clasă de amenzi cu camparea ilegală. De regulă, nicio potecă marcată nu te duce acolo. Dacă te trezești pe o cărare nemarcată care pare să ducă „spre ceva frumos”, s-ar putea ca tocmai frumusețea aceea să fie motivul pentru care nu e marcată.
Unde ai voie să pui cortul într-un parc național
Cortul se pune doar în locurile de campare stabilite de administrația parcului, de obicei lângă refugii Salvamont, cabane sau stâne, semnalizate cu panouri și trecute pe hărțile oficiale. În rest, inclusiv în poiana aceea perfectă de lângă potecă, camparea e interzisă.
Ordonanța nr. 57/2007 sancționează „camparea pe suprafața ariilor naturale protejate în afara locurilor special amenajate” cu amendă între 3.000 și 6.000 de lei pentru persoanele fizice. Pentru firme, de pildă o agenție care urcă un grup și ridică tabăra unde nu trebuie, amenda sare între 25.000 și 50.000 de lei. Aceeași sancțiune o primește și cel care stă în locul permis, dar îi ignoră regulile.
Retezatul e un exemplu bun, pentru că administrația a publicat lista completă. Potrivit Administrației Parcului Național Retezat, în parc sunt permise 15 zone de campare, printre ele Poiana Pelegii și Lacul Bucura, ambele lângă refugiile Salvamont, apoi Gura Zlata, Lacul Zănoaga, Pietrele, Cârnic, Râușor, Baleia, Buta și depresiunea lacului de acumulare Gura Apelor. Unii se plâng că sunt prea puține. Pe hartă, sincer, acoperă cam toate punctele în care ai realist nevoie de o noapte pe traseu.
În Piatra Craiului, unul dintre locurile amenajate se află la Fântâna lui Botorog, pe partea dinspre Zărnești. Pe creastă, unde tentația e mare și priveliștea și mai mare, regula rămâne aceeași, iar înainte de o tură de două zile e bine să suni la centrul de vizitare și să întrebi exact unde poți înnopta.
Cum afli unde e permis înainte să urci
Cel mai sigur loc de verificat este site-ul administrației parcului, unde găsești regulamentul și, de cele mai multe ori, o hartă cu locurile de campare. Centrele de vizitare, cum sunt cel de la Nucșoara pentru Retezat, cel din Zărnești pentru Piatra Craiului sau cel de la Izvorul Muntelui pentru Ceahlău, au oameni care îți spun ce e deschis în sezonul respectiv.
Aplicațiile de drumeție și grupurile de pe rețelele sociale ajută, dar nu țin loc de regulament. Se întâmplă destul de des ca un punct „de campare” pus de cineva pe o hartă online să cadă fix într-o zonă unde administrația nu permite cortul. Iar rangerul nu va fi impresionat de captura ta de ecran.
Ce înseamnă să respecți regulile locului de campare
Un loc de campare permis vine cu propriile condiții, uneori afișate pe panou, alteori doar în regulament. Pot fi o taxă pe cort, o zonă anume pentru gătit, un număr limitat de nopți sau interdicția de a săpa șanțuri în jurul cortului. Încălcarea lor se amendează la fel, între 3.000 și 6.000 de lei, așa că un minut petrecut în fața panoului de la intrare e cea mai ieftină asigurare pe care ți-o poți face.
Focul, primusul și vatra amenajată
Focul deschis cu lemne este interzis în majoritatea locurilor de campare din parcurile naționale, iar gătitul se face pe primus, adică pe un arzător portabil cu gaz sau benzină. Unde focul e totuși permis, administrația a amenajat și a marcat o vatră, și numai acolo aprinzi ceva.
Administrația Parcului Național Retezat precizează că în zonele de campare e permis doar primusul, iar focul cu lemne, cărbuni sau alt combustibil vegetal e interzis în tot parcul, cu excepția stânelor și a zonelor de dezvoltare durabilă amenajate. Regula pare dură până vezi câte vetre improvizate, cu pietre înnegrite și capace de conserve printre ele, rămân pe malul unui lac după un weekend aglomerat.
În pădure se adaugă Legea nr. 171/2010 privind contravențiile silvice. Ghidul de vizitare al Parcului Național Semenic-Cheile Carașului amintește că aprinderea focului în fondul forestier în afara locurilor amenajate se amendează cu sume între 2.000 și 5.000 de lei. Amenda nu rămâne pe hârtie. În martie 2026, jandarmii montani au aplicat maximul, 5.000 de lei, unui proprietar care ardea crengi lângă liziera pădurii, pe propriul teren.
Câteva obiceiuri care te scapă de necazuri
Pune primusul pe o suprafață stabilă, departe de iarba uscată și de pereții cortului. Nu găti în cort, oricât de tare ar ploua, pentru că într-un spațiu atât de mic riscul de incendiu și de intoxicare cu monoxid de carbon e cât se poate de real. Cartușele goale coboară cu tine, chiar dacă cineva a lăsat deja câteva într-un colț, lângă refugiu, și pare că „așa se face”.
Gunoiul coboară cu tine, până la ultima coajă
Tot gunoiul produs într-un parc național se coboară și se aruncă în afara lui, la punctele de colectare. Pe munte nu găsești coșuri, și e mai bine așa, pentru că un coș plin la două mii de metri devine repede bufet pentru animale.
Ordonanța nr. 57/2007 sancționează neevacuarea deșeurilor rezultate din propria activitate cu aceeași amendă ca la camparea ilegală, între 3.000 și 6.000 de lei. Administrația Retezatului le cere vizitatorilor să ducă deșeurile până la punctele de colectare din afara parcului, fără excepții pentru „doar un pahar”.
Coaja de banană și cea de portocală sunt capcana clasică. „E biodegradabilă”, zice toată lumea. La două mii de metri însă se descompune greu, iar animalele o găsesc imediat și se obișnuiesc cu mirosul oamenilor. Un sac de gunoi dublu, bine închis și legat de rucsac, rezolvă problema fără nicio dramă.
Toaleta în aer liber
În unele locuri de campare sau lângă unele refugii găsești toalete uscate, și chiar merită folosite. Unde nu sunt, obiceiul montaniarzilor e să se îndepărteze bine de apă și de potecă, să sape o groapă mică, s-o acopere după aceea și să ia hârtia înapoi într-o pungă. Nu e un subiect elegant, ce-i drept, dar diferența dintre un loc de campare curat și unul pe care îl ocolești o face exact detaliul ăsta.
Apa din lacuri și pâraie nu e chiuveta taberei
Lacurile glaciare și pâraiele din parcurile naționale nu sunt pentru spălat vase sau haine și nici pentru baie, iar detergenții, chiar și cei vânduți drept ecologici, nu au ce căuta în apă. În Retezat, regulamentul interzice scăldatul, scufundarea, bărcile și detergenții în toate apele parcului, cu o singură excepție, ambarcațiunile fără motor pe lacul de acumulare Gura Apelor.
Apa unui lac glaciar e săracă în nutrienți, iar viața din el ține de un echilibru fragil. Un strop de detergent sau de cremă de protecție solară pare nimic. Adunat de la sute de oameni într-o singură vară, contează.
Soluția e simplă. Iei apă din lac sau din izvor într-un recipient, te speli și speli vasele la câteva zeci de metri de mal, iar apa folosită o împrăștii pe sol, nu o torni înapoi în lac. Apa de băut, oricât de limpede ar părea, e bine s-o filtrezi sau s-o fierbi.
Câtă apă cari și în ce o cari
Pe unele trasee apa este o problemă reală. Pe creasta calcaroasă a Pietrei Craiului izvoarele sunt rare, așa că mulți urcă cu apa de jos, în bidoane, pungi pliabile sau rezervoare apa de câțiva litri. Un calcul orientativ e de trei-patru litri de persoană pe zi, mai mult pe caniculă sau dacă gătești ceva ce trebuie fiert.
Recipientul contează mai mult decât pare la plecare. Un capac care nu etanșează îți udă sacul de dormit din prima zi, iar un plastic care nu e făcut pentru alimente lasă apei un gust de care nu mai scapi. Micul Meșter, magazin online românesc cu produse pentru agricultură, grădinărit și gospodărie, are și o gamă de recipiente din plastic pentru apă și alimente, printre care canistre alimentare și bidoane cu capac filetat.
Mâncarea, urșii și animalele sălbatice
Animalele sălbatice nu se hrănesc, sub nicio formă, iar mâncarea se ține închisă și departe de cort. În ariile protejate, hrănirea animalelor sălbatice se amendează cu sume între 5.000 și 10.000 de lei, iar pentru urși legislația specială prevede între 10.000 și 30.000 de lei.
Prima sancțiune vine din Ordonanța nr. 57/2007. A doua a fost introdusă prin Ordonanța de urgență nr. 60/2025, care a completat regulile privind intervenția în cazul urșilor, iar legea de aprobare a fost promulgată în mai 2026. Amenzile se și dau. La finalul lui mai 2026, presa a relatat cazul unui turist din Bulgaria amendat cu 20.000 de lei după ce hrănise urși pe Transfăgărășan.
La cort, ursul vine de cele mai multe ori după miros. Salvamontiștii din Brașov au povestit cazul unei familii cu doi copii care dormea în cort pe Valea Mălăieștilor, în Bucegi. Pe la unu noaptea, un urs s-a dus direct la rucsacul cu mâncare. Nimeni n-a pățit nimic, câinele familiei a lătrat și animalul a plecat, iar oamenii au fost conduși de salvatori la cabană. Recomandarea de după incident a fost cât se poate de scurtă: fără mâncare în cort.
Cum ții mâncarea departe de nasurile curioase
Gătește și mănâncă la câteva zeci de metri de cort. Mâncarea, gunoiul și chiar pasta de dinți stau în recipiente etanșe, puse departe de locul unde dormi, și nimic nu rămâne afară „până dimineață”. La refugiile circulate, întreabă salvamontistul de serviciu dacă e vreun loc anume pentru depozitare, pentru că el știe ce animale dau târcoale zonei în sezonul acela.
Dacă vezi un urs, nu te apropia pentru o fotografie și nu-i arunca nimic. Te retragi încet, fără să fugi, și anunți salvamontiștii sau rangerii parcului.
Liniștea, câinii, plantele și dronele
Muzica se ascultă în căști, câinele stă în lesă, florile rămân unde au crescut, iar drona zboară doar cu aprobare, dacă zboară. Par reguli mărunte și tocmai de aceea sunt ușor de încălcat fără să-ți dai seama.
Ghidul de vizitare al Parcului Național Semenic-Cheile Carașului cere ca echipamentele audio să fie folosite doar cu căști, iar animalele de companie să fie ținute în lesă. Administrația Retezatului adaugă că stăpânul răspunde de comportamentul câinelui și trebuie să aibă asupra lui documentele sanitare valabile. Un câine scăpat care fugărește caprele negre poate face într-un minut mai mult rău decât un grup gălăgios într-o zi întreagă.
Culesul florilor, al plantelor, al afinelor sau al ciupercilor e în general interzis vizitatorilor. În Semenic, de exemplu, nerezidenții nu au voie să recolteze fructe de pădure, ciuperci sau plante medicinale, iar în zonele speciale de conservare recoltarea cere aprobarea administrației chiar și pentru localnici. Un pumn de afine pe marginea potecii pare inofensiv, știu. Înmulțit cu toți cei care trec pe acolo într-o vară, nu mai e.
Dronele rămân o zonă gri. Pagina de informații a Retezatului interzice zborul aparatelor motorizate sub 1.000 de metri deasupra parcului, cu excepția salvărilor, a securității naționale și a transporturilor autorizate, iar acestea au și ele nevoie de aprobarea administrației. Cuvântul „dronă” nu apare explicit, însă o dronă motorizată se potrivește destul de bine descrierii, așa că întreabă înainte să decolezi. Peste regulile parcului vin și cele ale aviației civile pentru drone, care se aplică oricum.
Mașina, ATV-ul și bicicleta
Accesul cu motocicleta, ATV-ul, snowmobilul sau mașina în afara drumurilor publice și a drumurilor forestiere permise se amendează, conform Ordonanței nr. 57/2007, cu sume între 5.000 și 10.000 de lei. Bicicleta merge doar pe traseele desemnate și semnalizate pentru ea. Mașina rămâne în parcare, iar parcarea nu devine loc de campare doar pentru că ai un cort pe plafon.
Tariful de vizitare și cine te poate controla
Multe parcuri naționale percep un tarif de vizitare mic, plătit la intrare, la centrul de vizitare sau direct rangerului din teren. Rangerul este angajatul administrației parcului care patrulează, informează vizitatorii și constată abaterile, iar chitanța e bine s-o ai la tine cât stai în parc.
La Retezat, tariful este de 10 lei de persoană și e valabil 7 zile, cu intrări multiple, potrivit administrației parcului. Îl cumperi de la Centrul de Vizitare Nucșoara, de la intrările principale sau de la personalul autorizat din teren. În Piatra Craiului, administrația a anunțat în 2023 creșterea tarifului de la 5 la 10 lei. Alte parcuri au alte sume, iar unele cer separat o taxă pe cort în locurile de campare, așa că o privire pe site-ul fiecăruia te scutește de surprize.
Controlul îl fac rangerii, jandarmii montani, comisarii Gărzii Naționale de Mediu și personalul silvic, fiecare pe domeniul lui. Un detaliu bun de știut: Ordonanța nr. 57/2007 permite achitarea a jumătate din minimul amenzii într-un termen scurt, trecut în procesul-verbal. La camparea ilegală, asta înseamnă 1.500 de lei. Tot o sumă serioasă pentru o noapte într-o poiană.
Siguranța ține și ea de reguli
Siguranța nu se măsoară în amenzi, dar face parte din același pachet. Înainte să urci, spune cuiva traseul și ziua întoarcerii și salvează în telefon numărul Dispeceratului Național Salvamont, 0725 826 668, care pe tastatură se scrie 0SALVAMONT. În caz de accident grav, suni direct la 112.
Salvamont România are și o aplicație de mobil cu buton SOS, care trimite dispeceratului locația ta. E genul de lucru pe care îl instalezi acasă, pe wifi. Pe creastă, cu o liniuță de semnal și bateria la 9%, e cam târziu.
Nu e o întâmplare că multe dintre locurile de campare permise din Retezat sunt chiar lângă refugiile Salvamont. Dacă vremea se strică noaptea, ai unde să te adăpostești și ai aproape oameni care cunosc muntele. La refugiu sau la cabană, anunță-te când ajungi, chiar dacă ți se pare că nu interesează pe nimeni.
Întrebări frecvente despre cortul în parcurile naționale
Pot dormi în mașină sau în autorulotă într-un parc național?
Parcarea și camparea sunt lucruri diferite. Poți parca unde e permis, însă copertina întinsă, masa scoasă afară sau cortul de pe plafon deschis transformă parcarea în campare, cu aceleași reguli ca un cort pus unde nu trebuie. Pentru o noapte în autorulotă, alege un camping autorizat de la marginea parcului.
Dacă mă prinde furtuna, am voie să pun cortul unde apuc?
Legea nu prevede o excepție pentru „doar o noapte”. Într-o situație de pericol real, siguranța vine înaintea oricărui regulament, iar primul pas e un apel la Salvamont, care îți spune unde e cel mai apropiat refugiu. O furtună anunțată de prognoză cu două zile înainte, în schimb, cu greu trece drept urgență.
Pot face baie în lacurile glaciare?
În Retezat, nu, pentru că regulamentul parcului interzice scăldatul și scufundarea în toate apele lui. Alte parcuri au locuri de baie semnalizate, cum e cazul Parcului Național Semenic-Cheile Carașului, și doar acolo intri în apă.
Se aplică aceleași reguli și în parcurile naturale, cum sunt Bucegi sau Apuseni?
Interdicția de a campa în afara locurilor amenajate și amenzile din Ordonanța nr. 57/2007 se aplică tuturor ariilor naturale protejate. Detaliile, adică locurile exacte de campare, tarifele sau regimul focului, sunt stabilite în regulamentul fiecărui parc.
Cât plătesc dacă achit repede amenda pentru campare?
Ordonanța permite achitarea a jumătate din minimul amenzii, în termenul trecut în procesul-verbal. Pentru camparea în afara locurilor amenajate, minimul este de 3.000 de lei, deci suma redusă ajunge la 1.500 de lei.
Ce rămâne în urma ta după ce strângi cortul
Dimineața, înainte să pleci, uită-te o dată la locul unde ai dormit. Iarba culcată se ridică în câteva zile, dar o bucată de folie, un cartuș gol sau un muc de țigară rămân acolo până îi ridică altcineva, iar uneori nu îi ridică nimeni.
Regulile se mai schimbă și ele. Ordonanța privind ariile protejate a fost modificată și în 2026, regulamentele parcurilor se revizuiesc odată cu planurile de management, iar tarifele cresc din când în când. Înainte de fiecare sezon, o vizită pe site-ul parcului în care mergi valorează mai mult decât orice sfat citit pe fugă.
Cât despre Bucura, seara, corturile o să stea în continuare înghesuite lângă refugiu. Nu seamănă cu fotografiile de pe Instagram cu un cort singur pe malul lacului, asta e clar. Lacul, în schimb, arată cam la fel ca pe vremea lui Borza, și până la urmă asta era toată ideea.
