În regula generală, impozitul pe clădire pentru o locuință închiriată îl datorează proprietarul, nu chiriașul, deoarece obligația fiscală față de primărie se leagă de dreptul de proprietate și nu se mută prin contractul de închiriere. Chiriașul plătește chiria, utilitățile și, după caz, cheltuielile de întreținere convenite. Există însă nuanțe, iar mai jos sunt demontate cele mai răspândite păreri greșite pe această temă.
Ce înseamnă impozit local pe clădire
Impozitul pe clădire este o sumă anuală plătită către primărie de către cel care deține clădirea, calculată în funcție de caracteristicile ei: suprafață, zonă, destinație, anul construirii și alți factori stabiliți de reglementări. El nu depinde de cine locuiește efectiv în clădire. De aceea, nu contează dacă locuința este ocupată de proprietar, de o rudă sau de un chiriaș. Titularul din evidențele fiscale este cel care răspunde de plată.
Mituri și realități
| Ce se crede | Cum stau lucrurile |
|---|---|
| Dacă am chiriaș, el plătește impozitul pe clădire. | Față de primărie, obligația rămâne a proprietarului; chiriașul poate fi obligat doar prin contract să restituie suma. |
| Contractul poate muta obligația fiscală. | Contractul produce efecte între părți, dar nu între proprietar și primărie; dacă chiriașul nu plătește, proprietarul rămâne răspunzător. |
| Imobilul închiriat se impozitează altfel. | În mod obișnuit, impozitul pe clădirea de locuit nu se schimbă prin simpla închiriere; schimbarea destinației poate însă modifica regimul. |
| Chiriașul nu are nicio obligație față de primărie. | El poate avea obligații legate de serviciile locale, de salubrizare sau de alte taxe, în funcție de cum este organizat serviciul în localitate. |
| Dacă am închiriat, nu mai datorez nimic la bugetul local. | Proprietarul datorează în continuare impozitele locale, iar veniturile din chirie au regimul lor separat. |
Excepții și situații speciale
Există cazuri în care obligația fiscală se mută asupra altei persoane, cum ar fi anumite situații de concesiune, administrare sau folosință pe termen lung a unor imobile aparținând statului, ori leasingul imobiliar. Dacă te afli într-o astfel de situație, verifică reglementările și contractul. Chiar și în aceste cazuri, răspunsul final depinde de textul legal aplicabil, nu de înțelegerile verbale. În caz de dubiu, întreabă direcția de taxe și impozite locale, cu actele la îndemână.
Ce se poate stabili în contract
Între proprietar și chiriaș se pot stabili multe lucruri: cine plătește utilitățile, taxa de salubrizare, cheltuielile de întreținere sau chiar o parte din impozitul local, sub forma unei majorări a chiriei. Important este ca acordul să fie scris, clar și fără ambiguități. Dacă proprietarul cere chiriașului să restituie impozitul, suma poate fi tratată ca parte din chirie, ceea ce are efecte asupra venitului din chirie. Discută acest aspect cu un contabil înainte de a-l include în contract.
Impozitul pe clădiri și veniturile din chirii: două lucruri diferite
Un proprietar are, practic, două seturi de obligații: impozitul local pe clădire și impozitul pe venitul din chirii. Primul se plătește primăriei, al doilea se declară și se achită conform regulilor privind veniturile persoanelor fizice. Nu se compensează reciproc și nu se confundă. Modul în care se calculează impozitul pe clădiri, cu elementele care îl influențează, este prezentat în materialul despre impozitul pe clădiri la persoane fizice, util pentru a verifica decizia primită.
Ce documente păstrează fiecare
- Proprietarul: decizia de impunere, chitanțele de plată, contractul de închiriere, dovezile încasării chiriei;
- Chiriașul: contractul, dovezile plății chiriei și ale utilităților, eventualele chitanțe pentru sume restituite proprietarului;
- Ambii: procesul-verbal de predare-primire și corespondența referitoare la costurile convenite.
Cum evitați neînțelegerile
- Includeți în contract o clauză clară despre impozitele și taxele locale.
- Specificați cine plătește utilitățile, salubrizarea și întreținerea.
- Păstrați dovezile fiecărei plăți.
- Comunicați orice notificare primită de la primărie în termen scurt.
- Actualizați contractul când se schimbă condițiile.
Ce face proprietarul dacă primește o decizie pentru un imobil închiriat
Verifică datele din decizie, plătește în termen și, dacă contractul prevede restituirea de către chiriaș, trimite-i o copie a documentului și cere plata sumei convenite. Nu aștepta să se acumuleze neînțelegeri. Dacă chiriașul refuză să restituie, problema devine una contractuală, nu fiscală, iar față de primărie obligația rămâne a ta. Păstrează dovada comunicărilor.
Unde cauți informații în plus
Primăria este sursa oficială pentru valorile și termenele din localitatea ta. Pentru explicații pe înțelesul tuturor despre impozitele persoanelor fizice, poți consulta și TaxeLive. Dacă ai un contract mai complex, cu clauze neobișnuite, discută cu un jurist înainte de semnare. Un contract clar, o evidență ordonată și plăți făcute la timp fac ca relația dintre proprietar și chiriaș să decurgă fără surprize, iar partea fiscală să rămână o rutină administrativă, nu o sursă de conflict.
Un exemplu de contract bine făcut
Un proprietar închiriază un apartament și trece în contract trei clauze simple: chiria lunară, cuantumul și data plății utilităților de către chiriaș, precum și precizarea că impozitul local pe clădire și eventualele alte impozite locale rămân în sarcina proprietarului, fără recuperare de la chiriaș. Chiriașul semnează și primește o copie. Peste un an, proprietarul primește decizia de impunere, o plătește și o păstrează într-un dosar. Nu apar discuții, pentru că ambii știu de la început cine ce plătește.
Un alt proprietar alege altă soluție: majorează chiria cu o sumă fixă, în care include cota-parte din impozitul local. Totul este scris, iar suma se tratează ca parte din chirie pentru calculul venitului. Fiecare are o logică, important este să fie clar și consecvent. Dacă ceva se schimbă, de exemplu impozitul se modifică semnificativ, părțile pot negocia un act adițional în loc să lase tensiunile să se acumuleze.
Pe scurt, regula practică este să-ți pui întrebarea „cine apare ca titular în evidența primăriei?”. Cel care apare plătește, indiferent cine stă în locuință, iar orice altă împărțire a costului se face între părți, în scris.
