Analiza agrochimică a solului arată cât de acid sau alcalin este terenul, câtă materie organică are și cât fosfor și potasiu pot prelua plantele. Rezultatul este însă la fel de bun ca proba trimisă la laborator: o probă luată dintr-un singur loc sau de la o adâncime greșită duce la doze de îngrășământ nepotrivite.
Când se recoltează probele de sol?
Probele de sol se iau cel mai bine după recoltare și înainte de orice fertilizare, adică toamna târziu sau primăvara devreme, când terenul nu este nici înghețat, nici îmbibat cu apă. După gunoi de grajd, îngrășământ sau var se așteaptă câteva săptămâni, altfel laboratorul măsoară produsul abia împrăștiat.
Pentru culturile de câmp, o analiză la 4–5 ani este de regulă suficientă. În grădinile de legume, în sere și în livezile intensive, unde se fertilizează mult, intervalul scade la 2–3 ani.
La ce adâncime se iau probele?
Adâncimea depinde de stratul în care se dezvoltă rădăcinile și în care se lucrează solul:
- Teren arabil și grădină de legume: 0–20 cm sau 0–30 cm, adică stratul întors de arătură sau de săpat.
- Pajiști și gazon: 0–10 cm, pentru că rădăcinile ierburilor stau aproape de suprafață.
- Livezi și vii: două probe separate, de regulă 0–30 cm și 30–60 cm, deoarece pomii și vița se hrănesc și din straturile adânci.
Toate subprobele dintr-o parcelă se iau de la aceeași adâncime, altfel rezultatul la fosfor, concentrat la suprafață, se modifică.
Cum se face o probă medie de sol, pas cu pas?
- Împărțirea terenului. Fiecare probă reprezintă o suprafață omogenă: aceeași cultură, același sol, aceeași pantă. O zonă vizibil diferită primește probă separată.
- Traseul. Parcela se parcurge în zigzag sau în formă de W, iar pe traseu se iau 15–25 de subprobe.
- Unealta. Sonda agrochimică este cea mai precisă. În lipsa ei, cu cazmaua se sapă o groapă și se taie de pe perete o felie subțire, de grosime egală pe toată adâncimea.
- Locurile evitate. Marginile, capetele de rând, locurile unde a stat gunoiul de grajd și băltirile.
- Amestecul. Subprobele se amestecă într-o găleată curată, iar din amestec se păstrează 0,5–1 kg.
- Etichetarea. Punga primește numele parcelei, adâncimea și data. Dacă proba nu ajunge la laborator în 1–2 zile, se usucă la aer, la umbră.
Ce indicatori conține buletinul de analiză a solului?
Buletinul de analiză a solului conține, de regulă, pH-ul, humusul, azotul, fosforul mobil și potasiul mobil, iar la cerere și carbonații, salinitatea sau microelementele.
| Indicator | Ce arată | Ce decizie influențează |
|---|---|---|
| pH | Reacția solului, acidă, neutră sau alcalină | Necesarul de amendament cu calcar și alegerea culturilor |
| Humus (%) | Materia organică stabilă | Aportul de gunoi de grajd, compost și resturi vegetale |
| Azot total | Rezerva de azot legată în materia organică | Dozele de azot, împreună cu planta premergătoare |
| Fosfor mobil (ppm) | Fosforul pe care plantele îl pot prelua | Doza de îngrășământ cu fosfor |
| Potasiu mobil (ppm) | Potasiul accesibil plantelor | Doza de îngrășământ cu potasiu |
Fosforul și potasiul sunt încadrate de laborator în clase, de la foarte scăzut la foarte ridicat. Pragurile depind de metoda de extracție și de textura solului, așa că valorile se citesc după clasa din buletin.
Cum se interpretează pH-ul solului?
Majoritatea culturilor de câmp și a legumelor cresc bine la un pH între aproximativ 6 și 7,5. Sub 5,5–5,8, aluminiul devine solubil și afectează rădăcinile, iar fosforul este greu de preluat. Peste 8, fierul și manganul devin mai puțin accesibile.
Culturile au toleranțe diferite. Cartoful suportă un sol slab acid, lucerna cere un pH apropiat de neutru, iar afinul are nevoie de un sol acid. Alegerea semințelor ține cont de analiză, la fel ca verificările descrise în articolul despre greșelile frecvente la cumpărarea semințelor de legume. Pentru pajiștile semănate, compoziția potrivită a amestecurilor de semințe făcute la comandă ține cont tot de reacția solului.
Ce se face cu rezultatele analizei?
Rezultatele analizei se transformă într-un plan de fertilizare: dozele se calculează din recolta așteptată și din clasa de aprovizionare a solului. Un sol bine aprovizionat poate primi doar doze de întreținere.
- Corectarea pH-ului cu amendamente se face toamna, cu încorporare în sol, pentru că efectul apare treptat.
- Buletinele se păstrează pe parcele, ca evoluția să poată fi urmărită de la o analiză la alta.
- Lucrările de toamnă din grădină, prezentate în articolul despre ultimele zile bune de octombrie, sunt un moment potrivit pentru recoltarea probelor.
La solurile sărăturate sau foarte acide, dozele se stabilesc împreună cu un inginer agronom.
